Happy Birthday MY dears!

Postez tarziu si greu… Stiu dar totusi nu am putut evita sa scriu ceva astazi.

La multi ani voua celor ce va iubiti tara asa cum este ea cu bune si rele cu bucuriile pe care ni le ofera si chiar si cu greutatile ei. Eu personal  imi iubesc tara, pentru ca m-am nascut aici, pentru ca vorbesc limba aceasta frumoasa pe care o respect si incerc pe cat posibil sa folosesc aspectul corect si ingrijit al ei, pentru ca nu exista zi in care sa nu zambesc, pentru ca nu am sa uit niciodata ca de aici am plecat, pentru ca aici imi am radacinile si pentru ca ca oricat de departe as fi, nu voi uita ca aici e casa mea. Asa ca astazi va urez un sincer la multi ani, venit din inima si petru ca inca mai am speranta ca exista oameni care ne mai pot face mandri de tara noastra.

TWILIGHT

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris incat nici nu mai stiu cum sa o fac. Defapt niciodata nu m-am considerat atat de buna la asta, intotdeauna mi-a placut mai mult ceea ce scriau si expimau altii, la bloggeri ma refer, dar am incercat sa ma mentin pe o linie cat de cat normala fara sa dau in ridicol sau mai stiu eu ce…

Revenind la subiect, va dati seama inca din tittlu, Twilight. Aceasta serie care mi-a fost alaturi zi de zi inca de cand am descoperit-o, parca am si respirat-o, am inceracat sa recompun, sa scriu, sa-mi imaginez si am simtit-o in atatea feluri incat nici nu stiu cum sa exprim, iar acum ceva timp, mai exact pe 16 luna trecuta, am fost la premiera. Mi-a placut enorm si am asteptat momentele acelea de mult timp. a fost frumos, dar spre surprinderea mea nu mi-a stors lacrimi, neputand sa spun acelasi lucru despre palpitatii :) )

Anyway, asta a fost, daca pot spune asa, obsesia copilariei mele. A fost frumos, magic, poate, dar s-a terminat si imi pare nespuns de rau. a fost un fenomen, care s-a lipit, la propriu, atat de puternic de mine incat ma va tine inca vreun an doi si oricum cred ca m-a facut dependenta de acest blog si de pasiunea asta de a scrie si a-ti exprima trairile si orice mai vreti voi prin scris. Asa ca imi rog prietenii sa nu se planga daca eu voi ajunge la facultate si voi scrie incontinuare :) )

Fiind realista, ceea ce logic ma caracterizeaza, oarecum… Twilight nu poate continua la nesfarsit, desi as vrea asta cu fiecare fibra a mea, dar ne-a lasat noua, fanilor amintiri frumoase: stand la coada la bilete, murind aproape in sala de film, nopti nedormite, pasa cu ticourile printate, alergand dupa fiecare fleac ce avea inscriptionat brand-ul si cate si mai cate. Asa ca daca aveti amintiri pe care vreti sa le impartasiti cu mine si cu toti soriceii mei nu ezitati sa-mi scrieti si va rog din sufletelul meu nevinovat sa comentati!

Aici aveti trailerul: ( cred ca l-am mai postat, dar la naiba e Twiligh!, mai merge odata :) )) eu il ador exprima atat de mult, e genial guys si daca nu l-ati vazut dati fuga in primul cinematograf pentru ca nu stiti ce pierdeti:

Printre altele..

Printre altele m-am reapucat de citit. :)
Am inceput cu “Printre altele, m-am apucat de fumat“- Aiobheann Sweeney
“Printre alte lucruri, m-am apucat de fumat. Ana spune ca ar trebui sa incetez cu chestia fata buna/fata rea si are, evident, dreptate, dar, uneori, cand am o tigara in mana, strazile sunt periculos de pustii si am baut cateva pahare dupa o zi de lucru si observ luminile aprinse in diverse apartamente, scari si cladiri intregi luminata, sclipiri rosii pe cer…. “

Iar cea care “printre altele s-a apucat de fumat” este Miranda. Crescuta pe-o insula de-un tata singur (urmarit obsesiv de dorinta de a traduce perfect Metamorfozele lui Ovidiu) Miranda isi dezvolta o lume interioara bogata si oarecum rupta de realitate, hranindu-se din povestile descoperite in Metamorfoze. Scoasa din aceasta lume si aruncata direct in viata tumultoasa a NY, Miranda se va confrunta cu situatii noi, neasteptate, emotionante. Calatoria ei la New York este in mod real o calatorie initiatica. Metamorfozele lui Ovidiu vor trece in plan secund si asistam cu un fel de mirare la cea a Mirandei. Este povestea unei deveniri, preschimbarea dintr-un copil singur si melancolic..intr-o femeie care alege (si nu neaparat usor, nu neaparat fara tremur pe dinauntru) si isi asuma alegerile sale. Si alege sa-si traiasca povestea alaturi de alta femeie..reusind sa-si accepte, finally, trairile si pornirile launtrice. Cu uimire, cu emotie, cu mirare.
Printre altele..a venit si vara…asadar e evident ca au inceput dorurile mele de duca. Despre asta am tot spus. Despre asta tot voi mai spune. Si cum, deocamadata, nu se materializeaza prin plecari la distante prea mari..atunci ma multumesc cu micile “ceva-uri” care mai rup putin din cotidian.
Iar noaptea trecuta a fost noaptea galeriilor de arta- cu alte cuvinte au fost deschise toata noaptea, a fost o strada cu tot felul de evenimente..Dar, in linii mari, incercarea a fost un dezastru. Asa de proaste lucrari adunate pe atatia pereti rar mi-a fost dat sa vad. Prin urmare dupa ce ne-am cam sictirit de ceea ce vedeam..ne-am parcat la Carturesti..
Iar aici, pentru prima oara in viata mea, am stat linistita pentru ca ..printre altele incerc sa ma las de fumat..  Si, daca va aduceti aminte, in Carturesti nu se fumeaza.
So…ceai bunut..ceva povesti. Si s-a facut doua noaptea. Habar n-am avut cand.

Si tot la categoria printre altele… maine merg la Patricia Kaas.  Multmita Elenei, care-a fost draguta si mi-a daruit o invitatie.

Un ultim “printre altele”, dar foarte aproapre d esufletul meu: azi e ziua mamei mele. Asa ca voi merge sa o sarbatorim cum se cuvine!